Contract de comodat. Cum stabilim ce cheltuieli sunt deductibile?

In analiza urmatoare, o societate are contract de comodat pentru sediu social incheiat cu o alta societate. Vom stabili in ce masura cheltuielile (utilitatile, amenajarile, reparatii etc.) aferente sediului sunt deductibile
Un prim aspect se refera la faptul ca tranzactia reprezentand utilizarea spatiului in baza contractului de comodat (nerecomandat intre doua societati comerciale) ar putea fi reincadrata de catre organul fiscal in baza art. 11 alin. (1) din Codul Fiscal ; iar acest risc este mai mare in cazul in care cele doua societati sunt afiliate. Aceasta datorita faptului ca orice societate comerciala are drept scop obtinerea de profit si nu efectuarea de activitati fara scop economic. Or, contractul de comodat este un contract de folosinta cu titlu gratuit (societatea proprietar nu realizeaza nici un castig/beneficiu economic din acest contract).
Contravaloarea utilitatilor aferente spatiului utilizat in baza contractului de comodat pot reprezenta o cheltuiala deductibila pentru comodatar (cel ce foloseste bunul) daca sunt indeplinite cel putin urmatoarele condiții:
- Este prevazut acest lucru in contractul incheiat intre parti ;
- Spatiul este utilizat de catre comodatar in scopul desfasurarii activitatii economice proprii ;
- Exista posibilitatea de a determina cu exactitate care este valoarea exacta a cestor utilitati. (aferente spatiului utilizat).Daca spatiul este unul comun (de exemplu un birou/camera dintr-o cladire) va trebui fie sa existe contoare separate, fie chei de repartizare a cheltuielilor , daca facturile sunt comune.
Recomandarea noastra este ca comodantul (societatea proprietara a spatiului) sa refactureze aceste cheltuieli cu utilitatile catre comodatar.
Reparatiile sunt, de regula, acele lucrarile efectuate cu scopul de a mentine spatiul in aceeasi stare in care a fost primit sau pentru a-l aduce la starea initiala (de la data primirii). Si in acest caz trebuie sa existe in contract prevederi care sa se refere la faptul ca spatiul va fi restituit proprietarului in starea in care a fost preluat.
Alte reparatii, cu exceptia celor de mai sus, cad in sarcina proprietarului. Aducem ca argument art. 1798 din Noul Cod Civil potrivit caruia locatorul (proprietarul) este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata durata locatiunii (instalatii electrice, termice, structuri de rezistenta, etc). Sunt in sarcina locatarului (utilizatorul spatiului) reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului (exemple: s-a stricat o usa, s-a spart un geam, etc). Astfel, va trebui sa analizati ce tip de reparatii a efectuat societatea care detine spatiul in folosinta. Daca sunt cheltuieli ce cad, potrivit legii, in sarcina proprietarului atunci acestea nu vor fi deductibile la calculul impozitului pe profit.
Potrivit art. 28 alin. (3) lit. a) sunt considerate mijloace fixe amortizabile investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, asociere in participatiune si altele asemenea. Daca aceste amenajari indeplinesc conditiile de recunoastere de forma unei imobilizari corporale (potrivit criteriilor de recunoastere prevazute in Ordinul nr. 1802/2014) atunci aceste cheltuieli se recupereaza pe calea amortizarii.
Pentru cheltuielile cu investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune, amortizarea se calculeaza de cel care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Astfel, amortizarea fiscala a cheltuielilor cu investitiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune, se calculeaza astfel:
a) pe baza perioadei initiale/duratei ramase din perioada initiala a contractului, indiferent daca acesta se prelungeste ulterior, in cazul investitiilor efectuate in cadrul perioadei initiale a contractului de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune;
b) pe baza perioadei prelungite/duratei ramase din perioada prelungita a contractului, in cazul investitiilor efectuate in cadrul perioadei prelungite a contractului de inchiriere, concesiune, locatie de gestiune;
c) pe durata normala de functionare, potrivit optiunii contribuabilului, incepand cu luna urmatoare finalizarii investitiei, in cazul investitiilor ce pot fi identificate potrivit Catalogului privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

Atentie ! valoarea ramasa a investitiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, inchiriate sau luate in locatie de gestiune, in situatia in care contractele se reziliaza inainte de termen, reprezinta cheltuieli nedeductibile, daca nu au fost valorificate prin vanzare sau casare.
Desigur, pentru ca toate aceste cheltuieli sa fie considerate deductibile trebuie sa respecte si regulile generale, respectiv sa fie cheltuieli efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice si sa aiba la baza un document justificativ.
Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de S.M. Armaselu - Expert contabil

Deductibilitate cheltuieli cu marfa la PFA. Cum vom proceda?

In randurile de mai jos, discutam despre situatia in care pentru determinarea venitului anual impozabil pentru un PFA, anul trecut, cu activitate de vanzare cu amanuntul (comert ambulant) costul stocului de marfa de la sfarsitul anului este considerat cheltuiala deductibila. Marfurile au fost achitate integral in anul 2016. Vom vedea cum se determina in acest caz venitul impozabil.
Conform prevederilor de la art. 68 alin. (4) lit. a) si b)conditiile generale pe care trebuie sa le indeplineasca cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii independente, pentru a putea fi deduse, in functie de natura acestora, sunt:

 

"Art. 68

a) sa fie efectuate in cadrul activitatilor independente, justificate prin documente;

b) sa fie cuprinse in cheltuielile exercitiului financiar al anului in cursul caruia au fost platite;"

La pct. 7 alin. (4) si (5) lit. a) din Normele metodologice, se prevede ca:

Pct. 7.

(4) Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, astfel cum rezulta din evidentele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 68 alin. (4) - (7) din Codul fiscal.

(5) Sunt cheltuieli deductibile, cu titlu de exemplu urmatoarele:

a) cheltuielile cu achizitionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar si marfuri;"

in vederea determinarii cheltuielilor efectuate in scopul realizarii de venituri, pentru stabilirea cheltuielilor privind marfurile se aplica metoda stoc initial + marfa intrata – stoc final.

 

In activitatea de comert cu amanuntul trebuie aplicata aceasta tehnica de determinare a stocului, in sensul ca la stabilirea corecta a venitului impozabil se ia pe de o parte la partea de venituri, veniturile incasate conform monetarelor sau rapoartelor zilnice emise de casele de marcat, iar la cheltuieli se scade marfa efectiv vanduta si platita, deoarece stocul existent in magazin/unitate este considerat cheltuiala facuta in avans pentru venituri ce vor fi realizate in alt exercitiu financiar.

 

De fapt, se considera ca veniturile din vanzarea marfurilor dintr-un an fiscal au fost realizate cu costul acestor marfuri care s-au vandut fara ca venitul sa fie influentat de costul marfurilor existente in stoc inventariate la sfarsitul anului.
 

 

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Dana Hristu - Consultant fiscal si expert contabil si auditor financiar