Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Reglementată prin Legea nr. 346/2002, republicată (r2) în Monitorul Oficial nr. 251/2014, această asigurare specifică este obligatorie pentru toţi cei ce utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă.

Răspundere şi raporturi juridice

Riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate.

Răspunderea civilă a persoanei fizice sau juridice pentru prestaţiile prevăzute în lege şi pentru care s-a plătit contribuţia de asigurare este preluată de asigurător.

Asigurări obligatorii. Sunt asigurate obligatoriu:

• persoanele care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, precum şi funcţionarii publici; contribuţia este suportată de angajator;
• persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, cu ale persoanelor care desfăşoară activităţi pe baza unui contract individual de muncă; contribuţia este suportată de angajator;
• şomerii, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii; contribuţia se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se datorează pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii şi se stabileşte în cotă de 1% aplicată asupra cuantumului drepturilor acordate pe perioada respectivă;
• ucenicii, elevii şi studenţii, pe toată durata efectuării practicii profesionale; angajatorii nu datorează contribuţii pentru aceste categorii de persoane.

Atenţie! Obligaţia de asigurare, în ce îl priveşte pe angajator, se aplică şi angajaţilor români care prestează muncă în străinătate din dispoziţia angajatorilor români, în condiţiile legii, precum cetăţenilor străini sau apatrizilor care prestează muncă pentru angajatori români, pe perioada în care au, potrivit legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

Asigurări opţionale. Se pot asigura în condiţiile prezentei legi, pe bază de contract individual de asigurare, persoanele care se află în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

• asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;
• comanditaţi, administratori sau manageri;
• membri ai asociaţiei familiale;
• persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;
• persoane angajate în instituţii internaţionale;
• proprietari de bunuri şi/sau arendaşi de suprafeţe agricole şi forestiere;
• persoane care desfăşoară activităţi agricole în cadrul gospodăriilor individuale sau activităţi private în domeniul forestier;
• membri ai societăţilor agricole sau ai altor forme de asociere din agricultură;
• alte persoane interesate, care îşi desfăşoară activitatea pe baza altor raporturi juridice decât cele menţionate anterior.

Asigurătorul, potrivit legii, este Casa Naţională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP. Atribuţiile specifice de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se exercită de casele teritoriale de pensii, precum şi de  asociaţii profesionale de asigurare, constituite în acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naţionale.

Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul legii şi din contractele de asigurare, se stabilesc între angajatori şi asigurător, pentru persoanele asigurate în mod obligatoriu. În situaţia asigurărilor opţionale, raporturile de asigurare se stabilesc între asiguraţi şi asigurător.

Obligaţii şi drepturi

Declaraţia angajatorului către asigurător. În vederea încheierii asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi a stabilirii cotei contribuţiei datorate, angajatorul are obligaţia de a comunica asigurătorului, printr-o declaraţie pe propria răspundere, domeniul de activitate conform Clasificării Activităţilor din Economia Naţională – CAEN, numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop.

Declaraţia se depune la sediul asigurătorului, în termen de 30 de zile de la data dobândirii personalităţii juridice sau a începerii raporturilor de muncă ori de serviciu între părţi, după caz.

În cazul modificării uneia sau mai multor informaţii din declaraţie, angajatorul are obligaţia să anunţe asigurătorul în termen de 15 zile.

Declaraţia către asigurător din partea persoanei care se poate asigura opţional. Odată cu încheierea contractului individual de asigurare, persoana aflată în această situaţie are obligaţia de a depune o declaraţie de venituri şi de a comunica, în termen de 15 zile, asigurătorului orice modificare intervenită cu privire la situaţia şi statutul ei.

Recuperea contribuţiei neplătite. În cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei asigurate pe bază de contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare se recuperează de la angajator sau de la persoana asigurată pe bază de contract individual de asigurare.

Dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se naşte de la data stabilirii raporturilor de asigurare şi încetează odată cu aceste raporturi. În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, în timpul activităţii profesionale, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se menţine şi ulterior încetării raporturilor de muncă/serviciu şi a contractelor individuale de asigurare. În cazul bolilor profesionale, declarate în condiţiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă şi a contractelor de asigurare, dreptul la prestaţiile şi serviciile de asigurare se acordă dacă fostul asigurat face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă.

Contribuţii

Contribuţiile se stabilesc în funcţie de tarife şi clase de risc.

Tariful de risc se determină pentru fiecare sector de activitate în funcţie de riscul de accidentare şi de îmbolnăvire profesională din cadrul sectorului respectiv. În cadrul tarifelor de risc diferenţierea pe categorii de activităţi se realizează prin clase de risc.

Tarifele şi clasele de risc se stabilesc potrivit normelor metodologice de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, elaborate de CNPP şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Tarifele şi clasele de risc se revizuiesc o dată la 4 ani. Pentru prima perioadă de funcţionare a sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, tarifele şi clasele de risc se pot modifica şi la un interval de timp mai scurt de 4 ani, dar numai o singură dată.

Încadrarea în clasele de risc se face de către asigurător, corespunzător activităţii principale desfăşurate în fiecare unitate şi care este stabilită ca incluzând numărul cel mai mare de angajaţi.

Clasa de risc şi cota de contribuţie datorată se comunică de către asigurător angajatorului anual sau ori de câte ori este nevoie.

Contribuţia datorată de persoanele fizice asigurate opţional este unică, în valoare de 1%, aplicată asupra venitului lunar asigurat, indiferent de activitatea prestată. Baza lunară de calcul pentru aceste contribuţii o reprezintă venitul lunar prevăzut în contractul individual de asigurare, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară.

Contravenţii

Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează cu amendă:

a) nedepunerea la termen a declaraţiei pe propria răspundere, datorată de angajator, precum şi a declaraţiei de venituri, în cazul persoanelor cre se asigură opţional;

b) nerespectarea obligaţiei de comunicare:

• de către angajator, la asigurator, cu privire la domeniul de activitate, numărul de angajaţi, fondul de salarii, precum şi orice alte informaţii solicitate în acest scop;
• de către asiguraţii opţionali, către asigurator, a modificărilor intervenite cu privire la situaţia şi statutul lor;
• de către angajator, la asigurător, cu privire la accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraţilor; 

c) refuzul de a pune la dispoziţie informaţiile solicitate de asigurător în legătură cu riscurile de la locurile de muncă;

d) nerespectarea metodologiei de încadrare în clasele de risc;

e) nerespectarea prevederilor privind baza de calcul a contribuţiilor;

f) nerespectarea prevederilor privind stabilirea contribuţiei de asigurare şi a cotelor acestei contribuţii;

g) furnizarea de informaţii eronate la stabilirea contribuţiilor datorate sau a prestaţiilor cuvenite, dacă fapta nu este săvârşită cu intenţie;

h) nerespectarea obligaţiei de plată în cazul în care din culpa angajatorului sau a persoanei asigurate pe bază de contract individual de asigurare nu s-a plătit contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, costul prestaţiilor şi al serviciilor de asigurare prevăzute de prezenta lege şi efectuate de către asigurător trebuind să se recuperezede la angajator sau de la persoana asigurată pe bază de contract individual de asigurare.

*

Norme

• Normă metodologică de aplicare a Legii nr. 346/2002, publicate în Monitorul oficial nr. 708/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
• Norma de calcul al contribuţiei de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul oficial nr. 124/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

sursa:Apr 7, 2015 Postat De Eugen Staicu In HR & Muncă

Scoatere din evidenta pentru licenta neamortizata. Cum va arata monografia contabila?

Ne-am propus ca rezolvarea analizei de azi sa aiba ca subiect tratamentul aplicat atunci cand calculam amortizarea si cand trebuie sa scoatem din evidenta imobilizari. Astfel, o firma are de casat o licenta soft pentru care mai are un an pentru a calcula amortizarea. Licenta nu se mai foloseste deoarece firma a inlocuit programul respectiv.

Vom vedea astfel care sunt formalitatile (proces-verbal de casare si altele) si aprobarile necesare, precum si ce tratament se aplica pentru valoarea ramasa neamortizata (si daca este cheltuiala deductibila.).

Stabilim, in plus, ce inregistrari contabile se fac pentru casarea acestei licente soft, cum se interpreteaza la calculul impozitului pe profit (deductibila/nedeductibila) si daca se ajusteaza TVA-ul (a fost achizitionata cu TVA 24%).

In ceea ce priveste scoaterea din evidenta a imobilizarilor, vom prezenta prevederile din reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014 aferente acestei situatii, atat pentru imobilizarile necorporale, cat si pentru cele corporale, pentru a reliefa diferenta dintre cele doua categorii de active imobilizate referitoare la scoaterea din evidenta.

In cazul imobilizarilor necorporale, avem urmatoarele prevederi contabile:
"SUBSECTIUNEA 224: Cedarea
188. O imobilizare necorporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau atunci cand niciun beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea ori din cedarea sa."

In cazul imobilizarilor corporale, avem urmatoarele prevederi contabile:

"SUBSECTIUNEA 313: Cedarea si casarea

242. (1) O imobilizare corporala trebuie scoasa din evidenta la cedare sau casare, atunci cand niciun beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sa ulterioara."

Din cele doua prevederi legale, rezulta clar diferenta dintre o imobilizare necorporale si o imobilizare corporale, in ceea ce priveste scoaterea lor din evidenta:

- o imobilizare necorporala se scoate din evidenta la cedare (prin vanzare, cedare cu titlu gratuit etc) sau daca nu mai produce beneficii economice viitoare pentru societate;

- o imobilizare corporala se scoate din evidenta la cedare (prin vanzare, cedare cu titlu gratuit etc), prin casare sau daca nu mai produce beneficii economice viitoare pentru societate.

Se remarca diferenta dintre cele doua categorii de active, respectiv o imobilizare necorporala nu se caseaza (nu poate iesi din societate, din evidenta prin casare), in timp ce o imobilizare corporala poate fi scoate din unitate si prin casare, pe langa cedare.

De ce apare aceasta diferenta?
Casarea presupune efectuarea urmatoarelor operatiuni:
- dezmembrarea mijloacelor fixe
- obtinerea componentelor rezultate din dezmembrare
- valorificarea acestor componente, fie prin vanzare, fie prin utilizarea aceastora in prosul de productie sau in activitatea societatii
- sau valorificarea ca materiale nerecuperabile.
Orice alte operatiuni efectuate pentru scoaterea din evidenta a unor imobilizari corporale, care nu respecta aceste operatiuni, nu reprezinta casare.

Elementele operatiunii de casare sunt prevazute atat in Legea nr. 15 / 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale - republicata, cu modificarile si completarile ulterioare -, mai exact la punctul 23 din normele metodologice din 1997 dat in aplicarea art. 23 din legea nr. 15, cat si in codul fiscal, la punctul 29 alin. (1) si (2) din normele de aplicare a art. 28 din codul fiscal.

Asadar, o imobilizare necorporala - cum este cazul unei licente soft - nu se caseaza, neputand fi dezmembrata si neputandu-se obtine componente din dezmembrarea sa, aceasta fiind scoasa din evidenta ca urmare a faptului ca nu mai produce beneficii economice viitoare, dupa cum este prevazut la punctul 188 din reglementari, ale carui prevederi le-am prezentat mai sus.

Beneficiile economice viitoare care se asteapta a fi realizate ca urmare a utilizarii unei imobilizari necorporale sunt definite la punctul 152 din reglementarile contabile:

"152. Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporala pot include venituri din vanzarea produselor sau serviciilor, economii de costuri ori alte beneficii rezultate din utilizarea activului de catre entitate....".

Deci, dvs doriti sa scoateti licenta din evidenta, deoarece nu se mai asteapta obtinerea unor beneficii ca urmare a utilizarii sale (fiind depasita moral, nu se mai poate utiliza in activitatea societatii pentru a se realiza venituri, dimpotriva, este posibil ca utilizarea sa in continuare sa conduca la o crestere a unor costuri cu reactualizarea ei, cu faptul ca, poate, trebuie platit un tarif in continuare furnizorului sau etc).

La scoaterea din evidenta a unei imobilizari necorporale, potrivit punctului 189 alin. (1) din reglementarile contabile, se evidentiaza distinct cheltuielile reprezentand valoarea neamortizata a acesteia.

Din punctul de vedere al documentelor, pentru scoaterea din evidenta a licentei, se procedeaza astfel:

- se intocmeste decizia administratorului (conducatorului) societatii, prin care se desemneaza o comisie, ale carei atributiuni sunt inventarierea si identificarea licentelor care nu se mai pot utiliza, in vederea scoaterii din evidenta, perioada in care se va desfasura aceasta miniinventariere, data pana la care comisia intocmeste procesul verbal de inventariere;
- comisia efectueaza inventarierea licentelor, intocmind lista de inventariere pentru cele care trebuie scoase din evidenta, denumita Lista de inventariere propuse a fi scoase din evidenta.

In aceasta lista, comisia inscrie denumirea fiecarei licente, numarul de indevntar (ID-ul), unitatea de masura, cantitatea scriptica si faptica (va fi inscrisa aceeasi cantitate in ambele rubrici), valoarea unitara (per bucata), valoarea totala, motivul privind scoaterea din evidenta, intre care: expirare termen, vanzare calculator pe care a fost instalata, inlocuire cu alt soft, uzura morala etc, precum si starea din contabilitate amortizata / neamortizata, numele, prenumele si semnaturile membrilor comisiei;
- comisia va intocmi procesul verbal de inventariere, care trebuie sa contina elementele prevazute la punctul 42 din Normele din 09 octombrie 2009 privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul 2861/2009, cum ar fi:

- data intocmirii,
- numele si prenumele membrilor comisiei de inventariere,
- numarul si data deciziei de numire a comisiei
- de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariata/inventariate,
- data inceperii si terminarii operatiunii de inventariere,
- rezultatele inventarierii (cu ocazia inventarierii, comisia a depistat licente de caluator expirate, care nu se mai pot utiliza ca urmare a vanzarii calculatoarelor pe care au fost instalate sau ca urmare a faptului ca softul utilizat a fost inlocuit cu unul mai performant)
- concluziile si propunerile comisiei cu privire la scoaterea din evidenta a imobilizarilor necorporale (comisia propune scoaterea din evidenta a licentelor inlocuite, deoarece nu se mai pot utiliza, fiind, pana la urma, uzate moral, chiar daca sunt neamortizate din punct de vedere contabil, deoarece nu mai aduc nici un fel de beneficii societatii)
- semnaturile membrilor comisiei.

 
Procesul verbal se inmaneaza conducatorului unitatii, care, in termen de 7 zile lucratoare, impreuna cu avizul conducatorului compartimentului financiar-contabil si al conducatorului compartimentului juridic, emite decizia asupra solutionarii propunerilor facute de catre comisie (aproba procesul verbal de inventariere si, implicit, apro ba scoaterea din evidenta a licentelor).

Odata aprobat procesul verbal de inventariere - in care se reflecta faptul ca licentele respective trebuie scoase din evidenta si inscrise in listele de inventar anexate - se trece la intocmirea celorlate documente.

- comisia de inventariere intocmeste procesul verbal de scoatere din functiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri materiale (cod 14-2-3/aA) in 2 exemplare - prevazut in OMFP 2634/2015 privind documentele financiar contabile. In acest document se inscriu, la capitoul I, concluziile comisiei, respectiv scoaterea din evidenta si din uz a licentelor, deoarece nu se mai utilizeaza, ca urmare a schimbarii softului, conform procesului verbal de inventariere. La capitolul II se mentioneaza licentele ce trebuie scoase din evidenta, completandu-se datele din tabelas. Capitolul III nu se completeaza. procesul verbal se semneaza de catre comisia de inventariere.

- un exemplar din procesul verbal de scoatere din functiune, impreuna cu o copie a procesului verbal de inventariere si a listelor de inventariere se inmaneaza contabilitatii, pentru a se opera scoaterea din evidenta a licentelor.

Inregistrarea contabila privind scoaterea din evidenta a licentelor care nu sunt amortizate complet este urmatoarea:
280x = 20x cu valoarea amortizata a licentei
6583 = 20x cu valoarea ramasa neamortizata a licentei.

Nota: baza legala: functiunea conturilor din grupa 20x din reglementarile contabile.

Din punct de vedere fiscal, avem urmatoarele prevederi in Codul fiscal.

In ceea ce priveste impozitul pe profit, se aplica regula generala privind deductibilitatea unei cheltuieli, prevazute la art. 25 alin. (1), si anume "sunt considerat cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate in scopul desfasurarii activitatii economice".

In cuoprinsul alineatelor (2) - (4) nu regasim niciunde vreun motiv ca valoarea ramasa de amrotizat a licentei scoase din evidenta, si evidentiata in contul 6583, sa fie deductibila, deoarece scoaterea din evidenta nu se poate considera ca fiind aferenta vreunei activitati economice, generatoare, mai apoi, de venituri impozabile.

La art. 28 din codul fiscal
- dedicat amortizarii fiscale - valoarea ramasa a imobilizarilor necorporale scoase din evidenta nu este tratatata ca fiind deductibila.

Asadar, cheltuiala ce reprezinta valoarea ramasa de amrotizat este nedeductibila la calulul impozitului pe profit.

In ceea ce priveste TVA dedusa la achizitie, la art. 304 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se mentioneaza:

"(1) In conditiile in care regulile privind livrarea catre sine sau prestarea catre sine nu se aplica, deducerea initiala se ajusteaza in urmatoarele cazuri:

c) persoana impozabila isi pierde sau castiga dreptul de deducere a taxei pentru bunurile mobile nelivrate si serviciile neutilizate."

In norme, la punctul 78 se arata:
"(1) In situatia in care intervin situatiile prevazute la art. 304 alin. (1) din Codul fiscal, se ajusteaza taxa pe valoarea adaugata deductibila aferenta serviciilor neutilizate, bunurilor de natura stocurilor, activelor corporale fixe in curs de executie.

(2) In sensul alin. (1), prin servicii neutilizate se intelege imobilizarile necorporale care nu sunt complet amortizate la momentul la care intervine obligatia sau dreptul de ajustare a taxei."

Din aceste texte de lege, se retine ca trebuie efctuata o ajustare in favoarea statului de TVA dedusa la achizitie, pentru licenta scoasa din evidenta si neamortizata integral.

Ajustarea de TVA se face prin aplicarea procentului de TVA in vigoare la data achizitiei asupra valorii ramase neamortizate (prin aplicarea procentului de 24% asupra sumei din contul 6583), conform punctului 78 alin. (13) din normele de aplicare a art. 304 din codul fiscal.

Inregistrarea in contabilitate a ajustarii de TVA in favoarea statului se realizeaea astfel:
635 / analitic TVA ajustat = 4426.

Cheltuiala inregistrata in contul 635 este nedeductibila la calculul impozitului pe profit, nefiind aferenta unor activitati economice.

Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Otilia-Mihaela Roman - Expert contabil si Consultant fiscal

Mașină și telefon de serviciu? Cum sunt impozitate

Folosirea mașinii de serviciu

Impozitarea folosirii autoturismelor în scop personal depinde de modul în care companiile ajustează deducerea cheltuielilor și TVA-ul aferent utilizării autoturismului.

Companii care deduc cheltuielile și TVA-ul în limita a 50%

Pentru companiile care deduc doar 50% din cheltuielile și TVA–ul aferent utilizării autoturismului, angajații care conduc mașini de la firmă și le folosesc în scop personal (concedii etc), cheltuielile aferente acestor deplasări nu se consideră venit impozabil și nu se plătesc contribuții pentru angajat.

Companii care deduc în totalitate cheltuielile și TVA-ul

Pentru companiile care deduc în totalitate cheltuielile și TVA–ul aferent utilizării autoturismului, în cazul angajaților care conduc mașini de la firmă și le folosesc în scop personal (concedii etc), cheltuielile aferente acestor deplasări se consideră venit impozabil și se plătesc impozitul pe venit și contribuțiile salariale.

La stabilirea impozitării se iau în calcul toate cheltuielile aferente autoturismului (prorata aferentă amortizării, asigurării, combustibil etc).

Sunt exceptate de la impozitare deplasările de la domiciliu la locul de muncă.

Legislație: art 76 alin 4 lit a,lit t, art 142 lit s Codul Fiscal.

Folosirea telefonului de serviciu

Companiile care pun la dispoziție telefoane angajaților trebuie să aibă un regulament în care să se menționeze pentru fiecare angajat tipul de abonament aferent și să stabilească limita convorbirilor telefonice aferente sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic.

Dacă abonamentul de telefon se folosește și în scop personal, atunci partea aferentă devine venit impozabil pentru angajat. Contravaloarea abonamentului de telefon nu se mai impozitează dacă suma respectivă se reține din salariul angajatului.

Mesele acordate angajaților

Contravaloarea meselor acordate angajaților constituie venit impozabil pentru angajați, dacă contravaloarea meselor nu este reținută din salariu.

Același regim se aplică și dacă societatea acordă salariaților coșuri cu fructe, legume etc.

Compania plătește închirierea unui teren de sport pentru salariați

Sunt angajați care își negociază în pachetul salarial plata de către companie a contravalorii studiilor personale sau chiar a copiilor, abonamente la sala de sport etc. Unele companii plătesc chiria pentru terenul de sport, oferind tuturor angajaților posibilitatea de a-l folosi.

Care este legislația aplicabilă? Conform art 25 din Codul Fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile doar cheltuielile efectuate în scopul desfășurării activității economice.

Art 76 alin 3 menționează că utilizarea de bunuri în folosul angajaților sunt considerate venituri impozabile și se impozitează la nivelul angajatului. În concluzie, acest gen de beneficii oferite de companii angajaților săi sunt considerate avantaje și se vor impozita la nivelul angajatului la fel ca și salariul. Unele companii consideră aceste cheltuieli nedeductibile și nu mai impozitează ca și avantaje, dar această abordare este eronată.

sursa:http://www.avocatnet.ro/

Leasingul - implicatii fiscale

I. Delimitarea leasingului financiar de leasingul operational

In Codul fiscal, definirea leasingului se face la art.7 punctele 7 si 8. Nu este vorba de definirea leasingului in sine ci de delimitarea intre leasingul financiar sic el operational.

Un contract de leasing financiar este orice contract de leasing care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții:

a) riscurile și beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;

b) contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;

c) utilizatorul are opțiunea de a cumpăra bunul la momentul expirării contractului, iar valoarea reziduală exprimată în procente este mai mică sau egală cu diferența dintre durata normală de funcționare maximă și durata contractului de leasing, raportată la durata normală de funcționare maximă, exprimată în procente;

d) perioada de leasing depășește 80% din durata normală de funcționare maximă a bunului care face obiectul leasingului; în înțelesul acestei definiții, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit;

e) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului;

Pe de alta parte, un contract de leasing operațional este orice contract de leasing încheiat între locator și locatar, care transferă locatarului riscurile și beneficiile dreptului de proprietate, mai puțin riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală, și care nu îndeplinește niciuna dintre condițiile prevăzute la lit. b) – e) de mai sus. Riscul de valorificare a bunului la valoarea reziduală există atunci când opțiunea de cumpărare nu este exercitată la începutul contractului sau când contractul de leasing prevede expres restituirea bunului la momentul expirării contractului;

II. Implicatii asupra impozitului pe profit

In continuare , la art. 29 din Codul fiscal se prevede ca in cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce, în cazul leasingului operațional, locatorul are această calitate.

Amortizarea bunului care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator, în cazul leasingului financiar, și de către locator, în cazul leasingului operațional, cheltuielile fiind deductibile potrivit art. 28.

În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operațional locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Prevederi speciale cu privire la amortizare

Pentru mijloacele de transport de persoane care au cel mult 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, din categoria M1, astfel cum sunt definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile, pentru fiecare, în limita a 1.500 lei/lună. 

Sunt exceptate situațiile în care mijloacele de transport respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

a) vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;

b) vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții, precum și pentru test drive și pentru demonstrații;

c) vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

d) vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închiriere către alte persoane, transmiterea dreptului de folosință, în cadrul contractelor de leasing operațional sau pentru instruire de către școlile de șoferi.

Prevederi cu privire la alte cheltuieli

Au deductibilitate limitata – respectiv 50%  – cheltuielile aferente vehiculelor rutiere motorizate care nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, cu o masă totală maximă autorizată care să nu depășească 3.500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, aflate în proprietatea sau în folosința contribuabilului. Aceste cheltuieli sunt integral deductibile pentru situațiile în care vehiculele respective se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru servicii de urgență, servicii de pază și protecție și servicii de curierat;

2. vehiculele utilizate de agenții de vânzări și de achiziții;

3. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru serviciile de taximetrie;

4. vehiculele utilizate pentru prestarea de servicii cu plată, inclusiv pentru închirierea către alte persoane sau pentru instruire de către școlile de șoferi;

5. vehiculele utilizate ca mărfuri în scop comercial.

Diferentele de curs la leasingul in valuta

În cazul cheltuielilor aferente vehiculelor rutiere motorizate reprezentând diferențe de curs valutar înregistrate ca urmare a derulării unui contract de leasing, limita de 50% se aplică asupra diferenței nefavorabile dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente.

III.Ce se intampla cu TVA aferent leasingului ?

ART. 298 – Limitări speciale ale dreptului de deducere prevede ca se limitează la 50% dreptul de deducere a taxei aferente leasingului de vehicule rutiere motorizate și a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate în proprietatea sau în folosința persoanei impozabile, în cazul în care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice.

Normele metodologice la CF prevad ca in cazul vehiculelor care sunt utilizate exclusiv în scopul activității economice, în sensul art. 298 alin. (1) din Codul fiscal, taxa aferentă cumpărării, achiziției intracomunitare, importului, închirierii sau leasingului și cheltuielilor legate de aceste vehicule este deductibilă conform regulilor generale prevăzute la art. 297 și la art. 299 – 301 din Codul fiscal, nefiind aplicabilă limitarea la 50% a deducerii taxei.

Utilizarea în scopul activității economice a unui vehicul cuprinde, fără a se limita la acestea: deplasări în țară sau în străinătate la clienți/furnizori, pentru prospectarea pieței, deplasări la locații unde se află puncte de lucru, la bancă, la vamă, la oficiile poștale, la autoritățile fiscale, utilizarea vehiculului de către personalul de conducere în exercitarea atribuțiilor de serviciu, deplasări pentru intervenție, service, reparații, utilizarea vehiculelor de test-drive de către dealerii auto.

Este obligația persoanei impozabile să demonstreze că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru acordarea deducerii, astfel cum rezultă și din hotărârea Curții Europene de Justiție în Cauza C-268/83 D.A. Rompelman și E.A. Rompelman – Van Deelen împotriva Minister van Financien. În vederea exercitării dreptului de deducere a taxei orice persoană impozabilă trebuie să dețină documentele prevăzute de lege pentru deducerea taxei și să întocmească foaia de parcurs care trebuie să conțină cel puțin următoarele informații: categoria de vehicul utilizat, scopul și locul deplasării, kilometrii parcurși, norma proprie de consum carburant pe kilometru parcurs.

sursa:http://www.contzilla.ro/

Schema logica- inregistrare in scop de TVA si ROI pentru tranzactii intracomunitare – ce trebuie facut?

1.       Neplatitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de bunuri sub 10.000 euro pe an;

Obligatie de inregistrare in scop de TVA: Nu  . Optional, se poate solicita un cod special de TVA.

Obligatie de inregistrare in ROI : Nu

Declaratii :

Nu se depune nimic suplimentar daca nu se solicita cod special.

Daca se solicita cod special, se depune 301 si 390 pentru perioadele in care intervine exigibilitatea taxei.

Furnizorul intracomunitar va emite factura cu TVA colectata, prin aplicarea cotei TVA utilizata in statul membru de pe teritoriul caruia sunt expediate bunurile.

Nota : Echivalentul în lei al plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 euro, aplicabil în cursul unui an calendaristic, se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5 şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5, prin urmare plafonul este de 34.000 lei. Asadar, trebuie sa tineti cont de suma in lei – care la cursurile de acum insemna cam 7.560 euro.

2.       Neplatitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de bunuri peste 10.000 euro.

Obligatie de inregistrare in scop de TVA:  se obtine un cod special de TVA ; poate alege sa se inregistreze normal in scop de TVA (daca indeplineste noile criterii si conditii legale).

Obligatie de inregistrare in ROI : Da

Declaratii:

091 – Declaratie de inregistrare in scopuri de TVA/Declaratie de mentiuni pentru alte persoane care efectueaza achizitii intracomunitare sau pentru servicii- Inregistrarea in scopuri de TVA pentru achizitii intracomunitare de bunuri (la depasirea plafonului de 34.000).

095 – cererea de inregistrare in ROI

092 – Declaraţie de menţiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România – se depune daca se va inregistra norma in scop de TVA, dupa efectuarea primei achizitii si are ca scop schimbarea perioadei fiscale din trimestru in luna (se depune la organul fiscal competent, în 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare).

301-decontul special de taxa daca se inregistreaza cu un cod special, se depune doar in perioadele in care exista exigibilitate tva.

300- decontul de tva daca se inregistreaza normal

390 – in lunile in care are astfel de achizitii – in ambele cazuri

3.       Neplatitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de servicii indiferent de limita.

Obligatie de inregistrare in scop de TVA: Da, se obtine codul special sau se poate opta pentru codul normal (daca se respecta conditiile si noile criterii de inregistrare in scop de TVA).   Nu este obligata sa insa sa se inregistreze cu cod normal daca nu realizeaza o cifra de afaceri de 220.000 lei.

Obligatie de inregistrare in ROI : da

Declaratii:

091 – Declaratie de inregistrare in scopuri de TVA/Declaratie de mentiuni pentru alte persoane care efectueaza achizitii intracomunitare sau pentru servicii–> Inregistrarea in scopuri de TVA pentru achizitii intracomunitare de servicii indiferent de limita.

095 – de inregistrare in ROI

300- daca se inregistreaza normal in scop de TVA

301-decontul special de taxa daca se inregistreaza cu un cod special

390 – in lunile in care are achizitii intracomunitare de servicii- in ambele cazuri

4.       Neplatitor de TVA care urmeaza sa efectueze prestari de servicii intracomunitare.

Obligatie de inregistrare in scop de TVA: da – fie se obtine un cod special de TVA pentru tranzactii intracomunitare, fie entitatea poate alege sa se inregistreze normal in scop de TVA

Obligatie de inregistrare in ROI : Da –in ambele cazuri

Declaratii:

Declaratiile pentru inregistrarea in scop de TVA : 091 -Declaratie de inregistrare in scopuri de TVA/Declaratie de mentiuni pentru alte persoane care efectueaza achizitii intracomunitare sau pentru servicii

 095 – de inregistrare in ROI

390 – in lunile in care are prestari de servicii

300 – daca opteaza sa se inregistreze normal in scop de TVA

301 – decontul special de TVA daca se inregistreaza cu cod special

5.       Platitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de bunuri sub 10.000 euro/an.

Obligatie de inregistrare in ROI : nu

Perioada fiscala : luna calendaristica

Declaratii:

 095 – de inregistrare in ROI

092 – pentru schimbarea perioadei fiscale TVA – dupa prima achizitie de bunuri;

390 – in lunile in care are prestari de servicii

300, 394 – se depun ca si inainte

Nota Pentru persoana impozabilă care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară de bunuri taxabilă în România, perioada fiscală devine luna calendaristică începând cu:

a) prima lună a unui trimestru calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în această primă lună a respectivului trimestru;

b) a treia lună a trimestrului calendaristic, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Primele două luni ale trimestrului respectiv vor constitui o perioadă fiscală distinctă, pentru care persoana impozabilă va avea obligaţia depunerii unui decont de taxă;

c) prima lună a trimestrului calendaristic următor, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare de bunuri intervine în a treia lună a unui trimestru calendaristic.

6.       Platitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de bunuri peste 10.000 euro.

Obligatie de inregistrare in ROI : Da

Perioada fiscala : luna calendaristica

Declaratii:

095 – de inregistrare in ROI

092 – Declaraţie de menţiuni privind schimbarea perioadei fiscale pentru ersoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care utilizează trimestrul calendaristic ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România

300-decontul de TVA

390 – in lunile in care are achizitii

394 – declaratia informativă privind livrările/prestarile şi achiziţiile efectuate pe teritoriul naţional 

7.       Platitor de TVA care intentioneaza sa efectueze achizitii intracomunitare de servicii, indiferent de limita.

Obligatie de inregistrare in ROI : da

Perioada fiscala : nu este obligat sa isi schimbe perioada fiscala (sa treaca la luna daca perioada sa actuala este trimestrul)

Declaratii suplimentare:

095 – de inregistrare in ROI

390 – in lunile in care are achizitii intracomunitare de servicii.

In rest, 300 si 394 se depun la fel ca si inainte.

8.       Platitor de TVA care urmeaza sa efectueze livrari de bunuri si prestari de servicii intracomunitare.

Obligatie de inregistrare in ROI : da

Perioada fiscala: trimestrul /luna – nu exista obligatia de a trece la perioada luna calendaristica.

Declaratii suplimentare :

095 – de inregistrare in ROI

390 – in lunile in care are tranzactii intracomunitare

In rest 300 si 394 se depun ca si inainte.