Analiza verticala si orizontala a situatiilor financiare

Doua dintre tipurile de analize care se pot face pe baza situatiilor financiare si care sunt usor de utilizat chiar si de catre cei care nu sunt specialisti in domeniul financiar sunt : analiza verticala si analiza orizontala .

Analiza verticala este o analiza “proportionala” a situatiilor financiare sau altfel spus, fiecare element din situatii este exprimat ca procent dintr-un total: elementele de activ /pasiv ca procent din total activ respectiv pasiv, cheltuielile si veniturile ca procent din total cheltuieli respectiv venituri. Prezentam mai jos un exemplu in care fiecare element din activul/pasivul bilantului este exprimat ca procent din totalul activului/pasivului:

	Suma	Procent
Numerar	50,000	5%
Creante clienti	280,000	30%
Stocuri	300,000	32%
Total active circulante	630,000	68%
Active imobilizate	300,000	32%
Total activ	930,000	100%
Datorii pe termen scurt	250,000	27%
Datorii pe termen lung	350,000	37%
Total datorii	600,000	64%
Capital social	80,000	9%
Rezultat reportat	250,000	27%
Total pasiv	930,000	100%

O interpretare statica, la un anumit moment, ofera informatii cu privire la elementele cele mai semnificative din structura situatiilor. Se pot identifica acele elemente cu o pondere mai mare in situatiile financiare, asupra carora se poate canaliza atentia conducerii entitatii.

De exemplu, daca o entitate are o pondere a stocurilor de doar 0.5 % in total activ, nu se justifica alocarea unui efort suplimentar pentru analiza aprofundata a acestora.

In perioade de criza, analiza pe verticala a contului de profit si pierdere poate genera concluzii importante cu privire la cheltuielile asupra carora este necesara interventie in vederea gasirii de modalitati de reducere.

In cadrul analizei verticale se pot urmari si tendintele in evolutia procentelor – fluctuatiile mari de la o perioada la alta pot constitui adevarate semnale de alarma privind eventuale probleme financiare.

Daca exemplu, daca in doua perioade succesive totalul cheltuielilor pentru producerea produselor entitatii reprezentau 40% din cifra de afaceri si in timp au evoluat la 50% entitatea trebuie sa isi puna semne de intrebare privind eficienta productiei.

Cel de-al doilea tip de analiza, analiza orizontala este denumita si analiza de trend datorita faptului ca reprezinta o comparatie in timp a informatiei financiare, de-a lungul a mai multe perioade de raportare, in care cifrele perioadei de baza sunt considerate 100%.

Iata mai jos un exemplu, in care datele din 2012 si 2013 sunt comparate cu anul de baza 2011:

	2011(an baza)	2012	variatie 2012	2013	variatie 2013
Numerar	50,000	40,000	-20%	40,000	-20%
Creante clienti	280,000	290,000	+3,6%	320,000	+14,3%
Stocuri	300,000	305,000	+1,7%	309,000	+3%
Total active circulante	630,000	635,000	+0,8%	699,000	11%
Active imobilizate	300,000	305,000	+1,7%	340,000	+13,3%
Total activ	930,000	940,000	+1,07%	1,039,000	+11,7%
Datorii pe termen scurt	250,000	450,000	80%	455,000	82%
Datorii pe termen lung	350,000	300,000	-14%	324,000	-7,4%
Total datorii	600,000	650,000	8,33%	779,000	30%
Capital social	80,000	80,000	0%	80,000	0%
Rezultat reportat	250,000	110,000	-56%	180,000	-28%
Total pasiv	930,000	940,000	+1,07%	1,039,000	+11,7%

Pentru a fi eficienta, aceasta analiza trebuie sa tina cont de faptul ca informatia financiara trebuie agregata conform acelorasi criterii, de la o perioada la alta, altfel se obtin informatii denaturate.

In plus, este importanta alegerea perioadei cu care se efectueaza comparatia: daca se alege ca perioada de raportare o perioada cu rezultate slabe, prin comparatie, celelalte perioade vor avea rezultate foarte bune. Astfel rezulatul analizei poate fi usor manipulat.

Fiecare companie isi poate construi un sistem propriu de analiza verticala si orizontala – in care poate sa urmareasca mult mai detaliat evolutia procentelor .

 sursa:http://www.contzilla.ro/